Dobânda reală

Ce este

Dobânda pe care o vedeți scrisă oriunde e nominală: cu cât crește suma, în lei. Dar dacă în același timp prețurile cresc, suma mai mare cumpără mai puțin. Dobânda reală e cea care rămâne după ce scoateți din calcul inflația — adică variația puterii de cumpărare a banilor.

E singura cifră care răspunde la întrebarea care contează de fapt: peste un an voi putea cumpăra mai mult sau mai puțin decât azi?

Formula

Aproximarea pe care o folosește toată lumea e o scădere:

dobândă reală ≈ dobândă nominală − rata inflației

E suficientă la cifre mici. Formula exactă, numită relația lui Fisher, împarte în loc să scadă:

dobândă reală = (1 + nominală) ÷ (1 + inflație) − 1

Diferența dintre ele e neglijabilă la inflație de 2% și devine vizibilă la 10% sau mai mult. Cu cifrele de azi — dobândă de politică monetară 6,50% și inflație 6,61% — scăderea simplă dă −0,11%, iar formula exactă −0,10%.

Ce înseamnă negativ

O dobândă reală negativă înseamnă că banii, deși cresc nominal, pierd putere de cumpărare. Un depozit cu 6% într-un an cu inflație de 7% vă lasă la final cu mai mulți lei și cu mai puține bunuri.

Nu e o anomalie rară. În România dobânzile reale la depozite au fost negative ani întregi, iar în zona euro perioada 2015–2022 a fost aproape integral cu dobânzi reale negative. E și un instrument: dobânzile reale negative descurajează economisirea și încurajează consumul și investiția, ceea ce e uneori exact ce urmărește banca centrală.

Aplicată la un depozit

La depozite mai e un pas înainte de inflație: impozitul.

1. Dobânda nominală anunțată de bancă.
2. Minus impozitul pe venitul din dobânzi, reținut la sursă de bancă. Rezultă dobânda netă.
3. Minus inflația. Rezultă dobânda reală netă.

Ordinea contează: impozitul se aplică pe câștigul nominal, nu pe cel real. Cu alte cuvinte, într-o perioadă cu inflație mare plătiți impozit și pe partea din dobândă care doar acoperă pierderea de putere de cumpărare. Calculatorul de depozit face cei trei pași.

Aplicată la un credit

Aici semnul se inversează, în favoarea debitorului. Dacă plătiți o rată fixă și inflația e mare, rata devine mai ușoară în termeni reali în fiecare an, presupunând că venitul dumneavoastră ține pasul cu prețurile. Inflația erodează datoria la fel cum erodează economiile.

Condiția e ca dobânda să fie fixă. La un credit cu dobândă variabilă legată de ROBOR sau IRCC, inflația mare aduce dobânzi mari, iar efectul se anulează sau se inversează.

Aplicată la titluri de stat

Un titlu TEZAUR sau FIDELIS cu dobândă fixă pe trei ani vă garantează cuponul, nu puterea de cumpărare. Randamentul real depinde de cât va fi inflația în acei trei ani, ceea ce nimeni nu știe la momentul cumpărării. Avantajul fiscal — dobânda neimpozitată — echivalează cu câteva zecimi de punct în plus la dobânda reală, față de un depozit cu aceeași dobândă nominală.

Ce nu e

• Nu e o dobândă pe care o plătește sau o încasează cineva. E o cifră derivată; în cont intră mereu cea nominală.
• Nu se calculează cu inflația viitoare, pentru că nu o știm. Se folosește fie cea trecută — și atunci e o măsură a ce s-a întâmplat —, fie o proiecție, și atunci e o estimare.
• Nu e aceeași pentru toată lumea. Dacă structura consumului dumneavoastră diferă mult de coșul mediu, inflația relevantă pentru dumneavoastră diferă, deci și dobânda reală.